Despre stres

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Despre stres

Mesaj  Lucica la data de Mar Oct 26, 2010 8:47 am

Despre stres

Nume dat oricărui factor sau ansamblu de factori care produc efecte nefavorabile asupra organismului uman determinând reacţii anormale din partea acestuia.

Tipuri de stres
Din tipurile de stres ce apar în viata individului, trei sunt fundamentale:

Stresul ce apare ca urmare a unui eveniment serios şi neaşteptat, cum ar fi accident de maşină sau moartea bruscă a unei persoane dragi;
Stresul ce apare ca o componentă a fiecărei etape a vieţii: căsătoria, naşterea, atingerea vârstei mijlocii sau pensionarea;
Stresul ce apare ca o parte integrantă a vieţii de zi cu zi, (cum ar fi obligativitatea unui serviciu unde nu suntem mulţumiţi) înainte de a face ceva pentru a schimba situaţia iniţială.
Caracteristici ale stresului
Stresul este inevitabil: poate apare peste tot, acasă, la serviciu, pe stradă, în relaţiile personale. Apare uneori în fiecare seară la telejurnal. Se găseşte în comunicatele băncilor şi în carnetele de note ale propriilor copii. Stresul face parte din viaţă.

Stresul nu este în întregime dăunător. Doctor Hans Seyle, o autoritate mondială în probleme de stres, a afirmat că "stresul este sarea şi piperul vieţii". Fără existenţa stresului în viaţa noastră, pur şi simplu am vegeta.

Stresul se transformă în suferinţe grave atunci când se întâmplă prea multe evenimente neplăcute într-un timp foarte scurt. Atunci când individul este supus mai multor probleme stresante în acelaşi timp, el va începe să-şi petreacă timpul reacţionând la evenimentele care s-au abătut asupra lui. De cele mai multe ori el nu le va putea "face faţă".

Cum să faci faţă stresului
Există posibilitatea de a combate stresul zilnic şi în felul acesta am putea evita multe dintre efectele sale negative. Puţini oameni ştiu să combată stresul în mod eficient. Modalităţile de combatere a stresului nu sunt însuşiri naturale ale indivizilor, ele trebuie învăţate, ca orice alte deprinderi. Învăţarea acestor modalităţi nu este un lucru simplu. Aceasta necesită o investiţie atât de timp cât şi de energie din partea individului. Dar această investiţie merită făcută deoarece individul se va simţi mai bine; combaterea efectivă a stresului va aduce o schimbare importantă în viaţa de zi cu zi, crescând calitatea vieţii fiecărui individ.

Ce presupune combaterea stresului?
În primul rând va trebui să scăpăm de concepţiile greşite legate de combaterea stresului. Învăţarea modalităţilor de combatere a stresului nu te transformă în “supraom”. Nimeni nu poate avea controlul total asupra unei situaţii, nimeni nu poate să prevadă toate dificultăţile şi nu poate găsi soluţii imediate pentru problemele pe care le are şi aceasta pentru că au o mare importanţă acţiunile şi atitudinile celorlalţi. Nemulţumirile de la serviciu se pot datora sefului sau unui coleg; familia şi prietenii au propriile lor planuri care uneori pot fi diferite de ale noastre. La aceasta se adaugă şi soarta care ne poate rezerva propriile ei surprize: decese neaşteptate ale celor dragi, pierderea slujbei, accidente, boli, etc.

A combate stresul nu înseamnă numai să supravieţuieşti. Definiţiile din dicţionare ne spun că “a combate “ înseamnă de fapt a lupta, (de obicei cu succes) împotriva intervenţiilor neplăcute din mediul exterior. Tradus în viata de zi cu zi “a combate“ devine o modalitate de a face faţă cu succes la stresul vieţii şi la constrângerile ei de a nu ne lăsa dominaţi de acestea. Reprezintă capacitatea de rezolvare a situaţiilor ce se ivesc şi depinde până la urmă de echilibrul individual. Următoarea listă personală te-ar putea ajuta să-ţi îmbunătăţeşti modalităţile de combatere a stresului:

1.ACCEPTAREA RESPONSABILITĂŢII - Este viaţa ta. Nimeni nu va putea lupta pentru tine. Deşi ceilalţi din jur pot şi vor să te ajute, iniţiativa trebuie să vină de la tine.

2.INCEARCĂ SA FII OBIECTIV - Încearcă să uiţi că e vorba despre tine şi priveşte viaţa ca şi cum ar fi a altcuiva. Ce ar trebui să schimbe această persoană în viata sa? Ce va trebui sa accepte?

3.DESCOPERĂ PUTEREA ÎN TINE ÎNSUŢI - Gândeşte-te la punctele tari şi la punctele slabe pe care le ai! Încearcă să fii sincer pentru că ai nevoie de o imagine clară a lor!

4.NU ÎNCERCA SĂ LUPŢI SINGUR - Acceptă faptul că toata lumea are parte de stres! Vorbeşte despre dificultăţile tale cu familia, prietenii sau colegii! Fii gata să-i asculţi şi tu pe ei, dacă îţi vor cere asta! A lupta înseamnă la fel de mult a lua dar şi a da.

5.INCEARCĂ SĂ PRIVEŞTI LUCRURILE ÎN MOD POZITIV - Există întotdeauna un mod eficient de a face faţă oricărei situaţii. Toate problemele au soluţii, chiar dacă ele nu apar imediat. Poate că nu va fi uşor dar întotdeauna va fi posibil să faci ceva.

6.FII REALIST - Nu cere prea mult de la tine însuţi. Stabileşte-ti scopuri ce pot fi atinse. Acceptă faptul că există situaţii pe care nu le poţi influenţa! Nu te aştepta să ai întotdeauna dreptate!

7.NU LUPTA SĂ AI CONTROLUL ABSOLUT ASUPRA ORICĂREI SITUAŢII - Nu vei face decât să risipeşti timp şi energie. Câteodată singurul mod posibil de a lupta este să te retragi din acea situaţie, să te relaxezi şi să nu te mai gândeşti la ea pentru o vreme.

8.ÎNCEARCĂ SĂ TE ADAPTEZI ORICĂREI SITUAŢII - Dacă prima soluţie nu dă rezultate, încearcă din nou. Decide care este primul pas pentru a rezolva o problemă şi FĂ-L! Lucrează asupra restului problemei în etape simple şi uşoare. Scrie aceste etape dacă simţi că asta te ajută.

9.ÎNVAŢĂ SĂ RECUNOŞTI SEMNALELE DE PERICOL - Ai tulburări ale somnului? Bei mai mult în ultima vreme? Te simţi deprimat mai des decât de obicei? Îţi pierzi cumpătul cu privire la lucruri neînsemnate? Te simţi rău mai des? Toate acestea sunt semnale de pericol. Încetineşte ritmul şi analizează-ţi cu grijă viaţa!

10.ÎNCEARCĂ SĂ-ŢI PĂSTREZI SĂNĂTATEA FIZICĂ - O sănătate fizică bună îţi creşte rezistenţa la stres. Mesele regulate şi somnul suficient te ajută să-ţi păstrezi o formă fizică bună, în timp ce fumatul, consumul de alcool şi medicamentele, nu. Încearcă să faci mai multe exerciţii fizice pentru că te eliberează de tensiune, combătând astfel stresul!

11.ÎNVAŢĂ SĂ TE RELAXEZI - Sunt ocazii când relaxarea este singura alternativă pe care o ai! Programează-ti vacanţe regulate şi încearcă să te odihneşti! Există multe modalităţi de a învăţa tehnici personale de relaxare. Interesează-te unde poţi găsi programe care să-ţi ofere posibilitatea învăţării acestor tehnici.

Există un număr mare de persoane care apelează la pilule pentru combaterea stresului. Câteodată însă acestea sunt total nesatisfăcătoare. Uneori cele mai mari eforturi ale dumneavoastră nu dau rezultate şi vă simţiţi ca prinşi în capcană şi imobilizaţi. Ajunşi în acest punct căutarea unui ajutor din afară este o metodă excelentă de combatere a stresului fiind întotdeauna un semn de putere şi nu de slăbiciune.

_________________________________________________
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Daca intr-o zi iti vine sa plangi,cauta-ma!Nu promit sa te fac sa razi,dar voi plange alaturi de tine! Daca intr-o zi iti vine sa fugi,cauta-ma! Nu promit sa te opresc,dar voi fugi alaturi de tine! Daca itr-o zi ma cauti si nu iti raspund,vino! Poate am eu nevoie de tine!
avatar
Lucica
FONDATORI
FONDATORI

Mesaje : 739
Data de inscriere : 14/10/2010
Varsta : 38
Localizare : OLT

http://olteanca.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Despre stres

Mesaj  Lucica la data de Mar Oct 26, 2010 8:48 am

CARE SUNT MECANISMELE INSTINCTIVE
DE APĂRARE ÎMPOTRIVA STRESULUI?


Mirela TURC


În situaţiile de stres, nu rămânem inactivi, ci suntem tentaţi să răspundem, să facem faţă. Din perspectiva teoriei cognitive avem de-a face cu termenul de coping, care poate fi definit ca modul în care gândim şi acţionăm pentru a remedia aspectele negative ale unei situaţii stresante (Patrick Lejeron, 2003).

1. CE ESTE COPINGUL?
Conceptul de „coping” a fost elaborat de Lazarus şi Launtier, în 1978, acesta „desemnând un ansamblu de mecanisme şi conduite pe care individul le interpune între el şi evenimentul perceput ca ameninţător, pentru a stăpâni, a ţine sub control, pentru a tolera sau diminua impactul acestuia asupra stării sale de confort fizic si psihic”.
Copingul reprezintă o strategie multidimensională de control, fiind mai mult decât o simplă reacţie la stres, având ca finalitate schimbarea, fie a situaţiei, fie a aprecierii subiective.
Din perspectiva teoriei cognitive, stresul este considerat ca un proces dinamic, mediatizat de două procese: evaluarea cognitivă a evenimentului (controlabilitatea) şi strategiile de coping (de control efectiv), acestea fiind în interacţiune, iar atât factorii personalităţii cât şi cei situaţionali influenţează răspunsul coping.

Studiile referitoare la procesele de coping au adus o schimbare fundamentală în modul în care concepem stresul, de la descrierea reacţiilor la stres, la descrierea şi cercetarea modalităţilor prin care individul controlează factorii şi situaţia stresantă.
Conform acestui nou mod de abordare a problemelor, M. Seracin (2004) susţine, că stresul nu trebuie căutat doar în raport cu individul şi nici numai la nivelul evenimentului, ci în relaţia individ-mediu.

2. CLASIFICAREA STRATEGIILOR DE ADAPTARE LA STRES
Iamandescu (2002) clasifică strategiile adaptative în conştiente şi inconştiente. În cazul celor inconştiente, avem de-a face cu mecanismele de apărare ale eu-lui, numite de Lazarus (1968) strategii indirecte de a face faţă stresului. Acestea au fost definite de Freud (1943), ca acţiuni psihologice de natură inconştientă, prin intermediul cărora o persoană caută să se autoînşele în legătură cu prezenţa unor impulsuri ameninţătoare, aceasta nerealizând pe plan conştient acest lucru, astfel că mecanismele psihologice declanşate nu au ca efect reducerea stresului, ci doar de a proteja persoana de ameninţare (Holdevici, 1995).
Vă prezentăm mai jos mecanismele de apărare ale eu-lui, ce funcţionează ca mecanisme de apărare inconştientă (după Tomşa I.R., 2002):

TABELUL - Mecanismele de apărare a eu-lui

Mecanismul - Modalitatea de intervenţie
Reprimarea - Blocarea impulsurilor, ideilor şi sentimentelor
neacceptabile la nivelul conştiinţei
Regresia - Reîntoarcerea la un nivel inferior de adaptare
Proiecţia - Atribuirea propriilor idei neacceptabile de conştient altora
Raţionalizarea - Justificarea unor idei iraţionale, ilogice sau inconsistente
Comutarea - Deplasarea trebuinţelor, impulsurilor sau motivelor
către o altă persoană sau obiect
Sublimarea - Dirijarea impulsurilor neacceptabile în activităţi sociale
Intelectualizarea - Izolarea gândurilor de încărcătură afectivă asociată
Negarea - Respingerea sau distorsionarea unor pericole exterioare
Identificarea - Încorporarea gândurilor şi acţiunilor altor persoane
pentru a creşte propria valoare

Analiza strategiilor adaptative cognitive conştiente pe care le adoptăm în funcţie de factorul de stres, conform teoriei cognitive a stresului, s-a axat asupra a două modalităţi fundamentale şi anume coping centrat pe problemă şi coping centrat pe emoţie, aceasta fiind cea mai utilizată clasificare, care aparţine lui Lazarus şi colaboratorii (1984, 1987).
Coping centrat pe problemă – presupune acţiuni orientate direct spre rezolvarea, redefinirea sau minimalizarea situaţiei stresante. Este o strategie activă, utilizată în cazul situaţiilor potenţial reversibile. Persoana face o evaluare în plan mental a unor posibilităţi avute la îndemână, evocând eventuale succese avute în aceleaşi situaţii, contează pe suportul social, solicitând informaţii şi căutând mijloace, iar în cele din urmă elaborează un plan de acţiune.
Ex: Am ştiut ce trebuia să fie făcut, astfel că mi-am dublat eforturile pentru a face lucrurile să meargă şi mi-am făcut un plan de acţiune pe care l-am urmat.
Coping centrat pe emoţie – are ca obiectiv reducerea tensiunii emoţionale, fără a schimba situaţia. Este o strategie pasivă, evitând confruntarea cu gravitatea situaţiei, subiectul încercând să abandoneze tentativele de rezolvare a problemei, adoptând unele strategii constând în negare, evitare, resemnare, fatalism, agresivitate; în acest caz avem de-a face cu situaţii fără ieşire, ireparabile (decese, pierderea unor slujbe etc.).
Ex: Am încercat să uit complet, am evitat să fiu cu oamenii în general, am încercat să uit, consumând alcool mai mult, fumând.
Din cele două tipuri de coping rezultă reevaluarea problemei (reinterpretarea pozitivă), care „constă în reducerea diferenţei – percepute iniţial de subiect - între gradul de ameninţare şi propriile resurse, fapt ce ajută la perceperea situaţiei ca fiind mai tolerabilă”(Iamandescu,2002).
Alţi autori nu sunt total de acord cu aceasta clasificare. Suls si Fletcher (1985) utilizează clasificarea care împarte strategiile în două grupe mari: de evitare şi de vigilenţă.
Strategiile de evitare presupun orientarea individului către activităţi de substituire comportamentală sau cognitivă, tinzând spre eliminarea tensiunii emoţionale (activităţi sportive, jocuri, relaxare etc.). Aceste strategii sunt mai eficace, când sunt asociate cu cele de confruntare cu evenimentul.

Printre strategiile de evitare, se enumără şi strategiile de fugă – individul consideră că se eliberează de stres, dacă bea, fumează sau foloseşte medicamente; în realitate, acestea sunt puţin eficace şi cu efecte secundare, pe termen mai mult sau mai puţin lung, nedorite, nocive pentru organism, atunci când situaţia stresantă durează mai mult.
Cercetările arată că utilizarea preponderentă a strategiilor de fugă duce la anxietate, depresie şi tulburări psihosomatice.
Strategiile de vigilenţă direcţionează atenţia individului spre situaţia stresantă, pentru a o controla şi a preveni efectele stresului.
Acest tip de strategii conduc la scăderea tensiunii emoţionale, faci-litând controlul asupra situaţiei, însă pot provoca si intensificarea stării emoţionale, atunci când informaţiile suplimentare indică o mai mare gravitate a situaţiei decât cea apreciată iniţial şi/sau imposibilitatea de a o rezolva.
Tot aici avem de-a face cu:
– recurgerea la activităţi cognitive, aparent de sfidare: exagerarea aspectelor si implicaţiilor pozitive ale situaţiei, evidenţierea aspectelor umoristice ale acesteia, subevaluarea implicaţiilor negative, reevaluarea pozitivă etc. Aceste strategii sunt eficace pe termen scurt şi când nu există o rezolvare momentană, pentru că reduc tensiunea emoţională.
– recurgerea la eforturi comportamentale active de înfruntare a situaţiei-problemă, în scopul rezolvării acesteia prin confruntare (spirit combativ) şi/sau elaborarea şi realizarea unor planuri de acţiune. Asemenea strategii determină atât modificarea situaţiei, cât şi reducerea tensiunii emoţionale.
3. EFICIENŢA DIFERITELOR FORME DE COPING
Legeron (2003) afirmă că fiecare dintre formele de coping are avantajele şi dezavantajele sale şi se va dovedi mai mult sau mai puţin adaptată în funcţie de factorii de stres, de momentul apariţiei lor şi de durata evoluţiei lor.
Mai multe studii aduc argumente că strategiile de adaptare focalizate spre problemă sunt asociate pozitiv cu starea de bine, iar tendinţa de a folosi strategii de adaptare focalizate spre emoţie tind să fie asociate cu o sănătate mentală precară (Folkman şi colab., 1986).
Moss şi Bilings (1984), dar şi Headey şi Wearing (1992) susţin că strategiile centrate pe emoţie sunt neadaptative, în timp ce cele centrate pe problemă sunt adaptative, afirmându-se că adaptarea la stres centrată de problemă duce la experienţe de muncă pozitive, în timp ce cea centrată pe emoţie contribuie la experienţe negative în muncă.
Adriana Băban (1998) explică apariţia şi gestionarea stresului prin strategii de adaptare (de coping), dependente de „modul în care persoana selectează, păstrează, interpretează şi foloseşte informaţiile”. Astfel că persoanele cu gândire pozitivă vor evalua situaţiile ambigue ca nefiind ”obligatoriu” (Iamandescu, 2002) ameninţătoare, adoptând, deci, forme de coping preventiv şi activ, menţinându-le distresul la un nivel redus. Indivizii cu un sistem de cogniţii negative vor evalua aceste situaţii ambigue ca fiind nocive, sugerând importanţa formării unei gândiri pozitive chiar şi la aceştia din urmă.
Unii autori constată diferenţe în predominarea utilizării unei forme sau alta de coping, trăsăturile de personalitate influenţând, de asemenea, tipul de coping. Adriana Băban afirmă faptul că stilul coping nu este identic şi exclusiv legat doar de diferenţele de personalitate, oamenii tinzând să dezvolte un stil de coping care mobilizează preferenţial anumite strategii în confruntarea cu situaţii ameninţătoare. Deci, atât factorii personali, cât şi cei situaţionali influenţează răspunsul coping.
Iamandescu (2002) susţine că în cazul unui stres generat de evenimente ireparabile (concedieri, eşec la examen, deces etc.), persoanele respective sunt centrate pe emoţie, încercând fie să uite, fie să se relaxeze. În această situaţie, o persoană extravertă va fi copleşită de emoţie, iar una introvertă se va interioriza, dar nu va verbaliza şi nu va apela la suportul social în aceeaşi măsură ca persoana extravertă (Strelan, apud Iamandescu, 2002). În aceste situaţii, este recomandată centrarea pe emoţie, şi anume verbalizarea, relaxarea, găsirea unor preocupări, dar de durată cât mai scurtă. Nu este recomandată centrarea pe emoţie în cazul unei ameninţări sau al unor probleme unde se pot găsi soluţii, dar sunt subiecţi care renunţă la centrarea pe problemă şi în astfel de cazuri.
Centrarea pe emoţie nu este indicată pentru situaţiile ireversibile pe termen scurt (ex.: ratarea unei întâlniri importante în cursul unei zile), fiind recomandabile reacţii verbale sau nonverbale. Există persoane care recurg la alcool în cantităţi mici pentru a-şi reveni dintr-un şoc, dar este recomandat întotdeauna în aceste situaţii apelul la suportul social şi descărcarea tensiunii psihice. O altă formă de centrare pe emoţie este dată de utilizarea umorului în situaţii dificile.
Adriana Băban (2002) confirmă:
• rolul negativ al copingului centrat pe emoţie, atunci când este utilizat abuziv, generând tulburări psihosomatice şi favorizând apariţia bolii;
• de asemenea, confirmă rolul protector al negării, concluzie rezultată în urma unor cercetări mai vechi la bolnavii de cancer (supravieţuiau mai mult cei care ignorau diagnosticul);
• rolul benefic pentru păstrarea sănătăţii pe care îl are centrarea pe problemă şi reinterpretarea pozitivă, la fel şi acceptarea situaţiei prin aprecierea realistă după epuizarea mijloacelor disponibile;
• planificarea, eliminarea activităţilor concurente, reţinerea de la acţiune nu influenţează somatizarea şi contractarea bolilor; recurgerea la suportului social instrumental, implică tulburări psihosomatice;
• rolul negativ al consumului de alcool şi\sau tranchilizante care amplifică distresul şi somatizarea reversibilă;
• apelul la religie nu are urmări negative.
4. CONCLUZII
I.B. Iamandescu (2002) susţine faptul că studierea mecanismelor de coping este foarte importantă, deoarece „în orice tentativă pe care dorim să o facem spre a reduce efectele nocive ale distresului este obligatoriu să se ţină seama de adecvarea sau inadecvarea acestei strategii adaptative la situaţiile stresante elective pentru subiectul respectiv(decelate de el însuşi sau de psiholog)”.
Este, de asemenea, important să se cunoască strategiile de adaptare la stres, pentru informarea si formarea personalului confruntat cu diferite tipuri de stres profesional şi cu diferite caracteristici de personalitate. Formarea în vederea gestionării stresului are ca obiectiv să-l înveţe pe individ unele strategii pe care le va utiliza pentru a-şi controla reacţiile de stres în diferite domenii: fizic, psihologic, emoţional sau comportamental.
M. Seracin (2004) susţine, că este însă absolut necesar de a nu pierde din vedere întregul biopsihosocial pe care îl reprezintă individul uman şi de a aborda problema formării unor conduite adaptative multidimensional, aşa cum este activitatea profesională, aşa cum este individul şi aşa cum sunt relaţiile individ-activitate.

Rezumând, am putea spune că:
1. Strategiile active, centrate pe rezolvarea problemei, sunt mai eficace decât cele pasive, centrate pe emoţie;
2. În funcţie de caracteristicile situaţiei, de durata şi controlabilitatea ei:
– evitarea este eficace la un stres pe termen scurt;
– strategiile active sunt eficace la un stres pe termen lung;
– strategiile active nu sunt recomandate în cazul unor situaţii necontrolabile.

_________________________________________________
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Daca intr-o zi iti vine sa plangi,cauta-ma!Nu promit sa te fac sa razi,dar voi plange alaturi de tine! Daca intr-o zi iti vine sa fugi,cauta-ma! Nu promit sa te opresc,dar voi fugi alaturi de tine! Daca itr-o zi ma cauti si nu iti raspund,vino! Poate am eu nevoie de tine!
avatar
Lucica
FONDATORI
FONDATORI

Mesaje : 739
Data de inscriere : 14/10/2010
Varsta : 38
Localizare : OLT

http://olteanca.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Despre stres

Mesaj  Lucica la data de Mar Oct 26, 2010 8:49 am

REACTII LA STRES
REACŢII FIZICE / FIZIOLOGICE

• apetit alimentar scăzut sau crescut;
• indigestii frecvente;
• insomnii;
• crampe sau spasme musculare;
• dureri de cap sau migrene;
• transpiraţii excesive, ameţeli, stare generală de rău;
• constipaţii sau diaree (nemotivate medical);
• oboseală cronică;
• alergii;
• viroze frecvente (răceli)

REACŢII COGNITIVE

• blocaje ale gândirii;
• deficit de atenţie;
• scăderea capacităţii de concentrare;
• dificultăţi de reactualizare;
• flexibilitate ideativă redusă;
• diminuarea creativităţii;
• dificultăţi în luarea deciziilor;
• gânduri negative despre sine, lume şi viitor

REACŢII EMOŢIONALE

- iritabilitate crescută;
• scăderea interesului pentru domenii care reprezentau înainte pasiuni sau hobby-uri
• pierderea interesului pentru prieteni;
• instabilitate emoţională;
• anxietate;
• depresie;
• sentimentul că eşti neglijat;
• reprimarea (neexprimarea) emoţiilor;
• dificultăţi în a te relaxa;
• sentimentul că nu poţi avea încredere în nimeni;
• inabilitatea de a finaliza la timp o sarcină începută;
• teama de a fi singur;
• teama de a nu te îmbolnăvi;
• neîncrederea în viitor

REACŢII COMPORTAMENTALE

• performanţe scăzute la şcoală;
• fumat excesiv şi consum exagerat de alcool;
• lipsa entuziasmului;
• tulburări de somn, dificultăţi în adormire;
• un management ineficient al timpului;
• izolarea de prieteni;
• comportament impulsiv;
• preocupare excesivă pentru anumite activităţi;
• comportamente agresive.


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine][Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

_________________________________________________
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Daca intr-o zi iti vine sa plangi,cauta-ma!Nu promit sa te fac sa razi,dar voi plange alaturi de tine! Daca intr-o zi iti vine sa fugi,cauta-ma! Nu promit sa te opresc,dar voi fugi alaturi de tine! Daca itr-o zi ma cauti si nu iti raspund,vino! Poate am eu nevoie de tine!
avatar
Lucica
FONDATORI
FONDATORI

Mesaje : 739
Data de inscriere : 14/10/2010
Varsta : 38
Localizare : OLT

http://olteanca.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Despre stres

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum