Tristeţea infinită

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Tristeţea infinită

Mesaj  Lucica la data de Mar Oct 26, 2010 8:55 am

1. Caracteristicile inconştientului şi principiul simetriei

Particularităţile proceselor psihice inconştiente sunt următoarele:

1. Absenţa contradicţiei reciproce şi a negaţiei

2. Deplasarea

3. Condesarea

4. Absenţa timpului

5. Substituirea realităţii externe cu realitatea psihică

6. Co-prezenţa contradictoriilor

7. Alternanţa dintre absenţa şi prezenţa succesiunii temporale

8. Legătura logică repredusă ca simultaneitate

9. Cauzalitatea reprezentată ca succesiune

10. Echivalenţa-identitate şi unirea dintre alternative

11. Co-prezenţa în vise a gândirii şi non-gândirii

12. Profunda dezorganizare a structurii gândirii

Aceste trăsături ce par bizare pentru gândirea conştientă, pot fi explicate, spune Matte Blanco, dacă presupunem că inconştientul se supune unei logici aparte. Acestă logică ar presupune adăugarea la logica clasică un principiu al simetriei. Logica inconştientului se sprijină pe logica obişnuită şi de aceea a fost numită logică anaclitică. Funcţionarea psihică este astfel bi-logică: se supune logicii clasice pe de o parte şi logicii anaclitice pe de alta.

Principiul simetriei se enunţă astfel: "sistemul inconştient tratează relaţia inversă a oricărei relaţii ca şi cum ar fi identică cu însăşi relaţia. Cu alte cuvinte, tratează relaţiile asimetrice ca şi cum ar fi simetrice. Corolarele acestui sunt următoarele:

1. Când se aplică principiul simetriei, nu poate exista nici o succesiune. Deci, absenţa timpului.

2. Când se aplică principiul simetriei, partea este identică cu întregul.

3. Când se aplică principiul simetriei, toţi membrii unei mulţimi sunt trataţi ca identici între ei şi indentici cu mulţimea însăşi; sunt deci interschimbabili.

4. Când se aplică principiul simetriei, nu poate exista nici o relaţie de contiguitate între părţi şi întreg.

5. Realitatea externa şi realitatea psihică sunt identice.

6. Absenţa contradicţiei mutuale.

7. Absenţa negaţiei."2

2. Inconştientul ca mulţimi infinite

Pornind de la definiţia mulţimilor infinite a lui Dedekind, Matte Blanco arată ca o mulţime asupra căreia se aplică principiul simetriei, este o mulţime infinită.

Definiţia lui Dedekind sună astfel: "o mulţime este infinită dacă şi numai dacă poate fi pusă în corespondenţă biunivocă cu o parte a sa."3 Exemplu: mulţimea numerelor naturale, care este infinită, poate fi pusă în relaţie biunivocă cu mulţimea pătratelor numerelor naturale, care este o parte a sa.

Prin aplicarea principiului simetriei, o mulţime devine identică cu orice parte a sa, cu alte cuvinte respectă definiţia lui Dedekind şi este infinită.

Pe acest principiu al simetriei se bazează şi simbolizarea. Matte Blanco dă ca exemplu mulţimea infinită a simbolurilor sânului, pentru a arăta că aplicarea principiului simetriei are ca rezultat infinitizarea mulţimii de apartenenţă a obiectului. "Sânul poate fi simbolizat de:

- orice sân real uman sau animal;

- orice obiect rotund;

- orice obiect moale;

- orice obiect cald;

- orice obiect care poate fi băgat în gură;

- orice obiect care poate furniza hrană fizică;

- orice situaţie care poate furniza hrană fizică;

- orice obiect care poate furniza hrană psihologică;

- orice persoană care poate furniza, oferi sau promite hrană psihologică;

- orice situaţie care poate furniza hrană psihologică;

- orice combinaţie a calităţilor susmenţionate;

- toate calităţile susmenţionate împreună;

- Pământul protector;

- Universul protector."

3. Emoţiile şi sentimentele poartă marca inconştientului

Matte Blanco dedică, în lucrarea amintită, mai multe capitole studiului pur psihologic al trăirilor afective. Redau în continuare câteva dintre concluziile lui.

"Din punctul de vedere al introspecţiei, emoţia este experimentată nu ca un eveniment mental, ci unul psihofizic."5

"Emoţia este un compozit de senzaţie-sentiment, fiecare dintre aceştia variind de la un tip de emoţie la altul."6

Analiza pe care autorul o face câtorva tipuri de emoţii relevă proprietăţile acestora, proprietăţi ce le dovedesc natura comună cu procesele inconştiente. Voi cita ce spune Matte Blanco despre îndrăgostire, descurajare şi tristeţe.

"Un tânăr este îndrăgostit de o fată frumoasă care are ochi de vis. Aceşti ochi nu sunt pentru el doar un lucru concret ci au în plus semnificaţia unei frumuseţi nelimitate, a unei bunătăţi inepuizabile, sunt încarnarea a numeroase dorinţe mai mult sau mai puţin obscure şi la fel pentru fiecare trăsătură. Un bărbat care nu simte obscur o frumuseţe ideală în fata pe care o iubeşte dar se limitează să aprecieze anumite caracteristici plăcute este un bărbat care nu ştie sau a uitat ceea ce este iubirea."7

"O emoţie frecventă este descurajarea. Un copil învaţă aritmetică. După ce a învăţat primele noţiuni elementare este mulţumit de posibilităţile care i se deschid. Apare totuşi momentul în care nu întelege o anumită problemă sau nu ştie s-o rezolve. Se supără. Observaţia ne arată că el îşi asumă această dificultate sau insuccesul ca o dovadă a faptului că nu ştie nimic, că este incapabil să priceapă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre descurajarea adulţilor, numai că sentimentele sunt mai disimulate, mai puţin vizibile, dar nu mai puţin active."8

"În tristeţe trăim de asemenea o serie se senzaţii şi în acelaşi timp tindem să vedem lucrurile pesimist. Pe cât poate fi identificată o cauză a tristeţii, această emoţie tinde să iradieze în toate direcţiile şi eventual să coloreze toate lucrurile. Această particularitate nu împiedică o persoană care este suficient de echilibrată să limiteze intelectual această iradiere şi s-o încadreze în propriile limite. Dar aceasta reprezintă deja o reacţie la sentimentul iniţial. Prin natura ei, tristeţea nu rămâne legată de obiectul care a cauzat-o, ci tinde să iradieze alte teritorii; aceasta este valabil pentru toate emoţiile fundamentale. Această particularitate se vede mai clar la copii. Când sunt privaţi de ceva, copiii reacţionează cu o asemenea intensitate de protest sau tristeţe încât ai impresia că experienţa pe care o trăiesc în acel moment invadează complet toate aspectele vieţii lor, nu doar prezente ci şi trecute şi viitoare. Pentru acest motiv copiii sunt frecvent incapabili de a vedea perspectivele reale şi adevărata dimensiune a frustrării prezente: simt sau se comportă ca şi cum ar fi decisivă, invadează totul şi va dura veşnic."9

Astfel, "gândirea implicată în emoţie presupune generalizare, maximizare şi iradiere."10 "Emoţiile primitive şi profunde implică trei lucruri:

a) o generalizare care porneşte de la caracteristicile concrete ale obiectului care a suscitat emoţia şi ajunge la un punct în care acest obiect este văzut ca posedând toate caracteristicile sau proprietăţile pe care le au obiectele din clasa lui;

b) caracteristicile atribuite obiectului sunt presupuse ca având valoarea maximă;

c) ca o consecinţă a lui a) şi b), obiectul devine reprezentarea tuturor obiectelor similare."11

"Când vedem lucrurile în mod emoţional, identificăm individul cu clasa căreia îi aparţine şi, de aceea, îi atribuim toate potenţialităţile cuprinse în funcţia propoziţională deschisă care defineşte clasa.

În alţi termeni: emoţia nu cunoaşte indivizi, ci numai clase sau funcţii propoziţionale şi de aceea, confruntată cu un individ, tinde să-l indentifice cu clasa căreia aparţine.

În interiorul emoţiei domneşte principiul simetriei; în acelaşi timp, pentru că diferite emoţii (iubire, ura, tristeţea etc) se pot diferenţia una de alta, este evident că această diferenţiere presupune relaţii asimetrice. Fiecare emoţie defineşte astfel un teritoriu limitat în interiorul căruia există o mulţime infinită. […] Regatul emoţiei în fiinţele umane nu este regatul unei mulţimi infinite, ci a numeroase mulţimi infinite. Exact acelaşi lucru este valabil pentru inconştient."12

"Am descoperit că tipul de gândire observat în emoţie este acela pe care îl numim gândire simetrică sau logică anaclitică."13

4. Concluzii

Toate procesele şi fenomenele psihice sunt, după Matte Blanco, o combinaţie a celor două moduri psihice de a fi: modul indivizibil, care vede, simte şi trăieşte realitatea ca un tot indivizibil şi modul heterogen care vede şi trăieşte realitatea ca fiind divizibilă şi formată din părţi. Între cele două moduri există o antinomie fundamentală, ele nu se pot traduce ca atare unul pe celalalt. Modul indivizibil este al inconştientului şi al emoţiilor. Modul conştinţei, care divide realitatea în părţi, trăieşte procesele ce ţin de modul indivizibil ca fiind supuse principiului simetriei şi în consecinţă ca fiind mulţimi infinite de reprezentări sau obiecte.

_________________________________________________
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Daca intr-o zi iti vine sa plangi,cauta-ma!Nu promit sa te fac sa razi,dar voi plange alaturi de tine! Daca intr-o zi iti vine sa fugi,cauta-ma! Nu promit sa te opresc,dar voi fugi alaturi de tine! Daca itr-o zi ma cauti si nu iti raspund,vino! Poate am eu nevoie de tine!
avatar
Lucica
FONDATORI
FONDATORI

Mesaje : 739
Data de inscriere : 14/10/2010
Varsta : 38
Localizare : OLT

http://olteanca.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Tristeţea infinită

Mesaj  Lucica la data de Mier Noi 03, 2010 7:12 am

Azi am fost trista! red2

_________________________________________________
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Daca intr-o zi iti vine sa plangi,cauta-ma!Nu promit sa te fac sa razi,dar voi plange alaturi de tine! Daca intr-o zi iti vine sa fugi,cauta-ma! Nu promit sa te opresc,dar voi fugi alaturi de tine! Daca itr-o zi ma cauti si nu iti raspund,vino! Poate am eu nevoie de tine!
avatar
Lucica
FONDATORI
FONDATORI

Mesaje : 739
Data de inscriere : 14/10/2010
Varsta : 38
Localizare : OLT

http://olteanca.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Tristeţea infinită

Mesaj  Lucica la data de Joi Dec 30, 2010 3:13 am

Frica de a fi tu însuţi

Anxietatea este o reacţie normală la stresul cu care te confrunţi zilnic. De regulă, în situaţii stresante, organismul mobilizează mecanisme nervoase şi hormonale, pentru a face faţă situaţiei, pentru a se adapta. Ca urmare, devii mai atent, mai preocupat de ceea ce ţi se întâmplă. În cazul în care suferi de atac de panică, te poţi simţi copleşit şi depăşit de situaţie. Atacul de panică este o tulburare manifestată prin episoade periodice de frică şi teroare, în care simptomele apar brusc şi ating intensitatea maximă în decurs de aproximativ 10 minute.
Cele mai frecvente simptome sunt următoarele: bătăi puternice şi rapide ale inimii, palpitaţii; transpiraţii; tremurături ale membrelor; senzaţia de lipsă de aer sau de sufocare; ameţeli, greaţă sau vărsături; senzaţie de pierdere a controlului, de irealitate; teamă de a muri; teamă de a nu înnebuni; ameţeli etc. Anumite situaţii critice declanşează atacul de panică; uneori, doar amintirea lor este suficientă pentru a le declanşa. Trebuie să ştii că această tulburare nu îţi va curma existenţa, însă dacă amâni să ceri ajutor specializat (psihologic, psihoterapeutic), te supui unui chin continuu şi inutil. Apoi, rişti să te izolezi tot mai mult: stai mai tot timpul în casă de teama de a nu suferi un nou episod de atac de panică; îţi pierzi serviciul sau renunţi la ideea de a-ţi căuta un loc de muncă; îţi pierzi prietenii din cauză că ei nu îţi înţeleg problemele sau le este teamă să-ţi fie în prejmă în astfel de momente; uneori te părăseşte şi partenerul de viaţă sau chiar proprii copii te ocolesc; trăieşti sentimente confuze, contradictorii, de suferinţă, disperare, ruşine, vinovăţie, furie, frustrare etc.
Există foarte multe metode prin care un psihoterapeut te poate ajuta să scapi din acest coşmar în care te poţi simţi prizonier, incapabil de a fi şi de a acţiona în conformitate cu propriile dorinţe: terapia psihodinamică (psihanalitică); terapii cognitiv-comportamentale (tehnici de desensibilizare); tehnici de respiraţie; tehnici de relaxare; tratament medicamentos, prescris de un medic psihiatru. (psih. Gabriela Clement)

Psihologia pentru toţi

Frica de a fi tu însuţi (2)

De cele mai multe ori, episoadele de panică apar ca un mod de protecţie a Eu-lui în calea unor dorinţe, nevoi, pe care persoana în cauză nu a reuşit să şi le satisfacă în mod raţional, conştient şi pe care le-a refulat în inconştient. Astfel pot fi explicate unele cazuri în care episoadele de panică apar o perioadă şi apoi dispar de la sine. De fapt, între timp, persoana şi-a rezolvat (sigură sau ajutată) conflictele de ordin iraţional, inconştient şi nu mai are nevoie să fie protejată prin intermediul acestor episoade de panică. Un exemplu – un tânăr, căsătorit de puţină vreme, absolvent de studii superioare, şomer, acuză episoade de atac de panică ori de câte ori se urcă într-un mijloc de transport în comun pentru a se deplasa din cartierul în care locuieşte spre centrul oraşului. Ciudat ar putea părea faptul că aceste episoade survin numai şi numai în mijlocele de transport în comun şi niciodată în timp ce conduce maşina personală, chiar pe distanţe mari! După mai multe minute de conversaţie, mi se confesează: de mai multe luni de zile este în căutarea unui loc de muncă; se simte complexat de faptul că soţia lucrează şi îl întreţine, fapt care îl face să se simtă tot mai constrâns a-şi găsi o slujbă convenabilă (practic, el se află în toiul unei curse contra-cronometru). Îl întreb cu ce mijloc de transport are de gând să facă naveta, în eventualitatea în care se va angaja undeva. Şi îmi răspunde că nu va folosi maşina personală, deoarece l-ar costa prea mult combustibilul şi că… este mai avantajos să folosească transportul public. În acest moment, devine limpede de ce episoadele de panică se iscaseră în această perioadă a vieţii sale şi de ce aveau loc numai în mijloacele de transport în comun. De fapt, tânărului îi este teamă că nu va reuşi să găsească slujba dorită şi, ca mod de protecţie, (bineînţeles, fără voia sa) „şi-a pregătit” ca scuză de rezervă faţă de soţie problema sa medicală care-l împiedică acum şi, sigur, îl va împiedica şi în viitor să se deplaseze zilnic la un eventual serviciu. Am aflat că, până atunci, fusese consultat de câţiva psihiatri de care s-a declarat nemulţumit şi cărora nu le-a urmat sfaturile; dar că a urmat, totuşi, tratamentul medicamentos prescris şi că aceste episoade de panică îl îngrijorează din ce în ce mai mult… După ceva vreme, ne-am întâlnit din nou; prilej cu care mi-a făcut cunoscut că este fericit, întrucât găsise un serviciu bine plătit şi cu mari perspective de viitor. Bineînţeles, atacurile de panică dispăruseră… în mod „miraculos”; erau legate de o etapă a vieţii care se încheiase şi de care nici nu mai dorea să-şi amintească…
Prin urmare, poate fi atât de uşor să depăşeşti, să învingi o astfel de tulburare: analizându-te cu atenţie sau consultând un specialist care să te asculte cu atenţie şi care să te ajute să înţelegi ce se ascunde în spatele unor asemenea manifestări ce te împiedică să fi tu cel adevărat, să ai controlul asupra propriei tale vieţi.

_________________________________________________
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Daca intr-o zi iti vine sa plangi,cauta-ma!Nu promit sa te fac sa razi,dar voi plange alaturi de tine! Daca intr-o zi iti vine sa fugi,cauta-ma! Nu promit sa te opresc,dar voi fugi alaturi de tine! Daca itr-o zi ma cauti si nu iti raspund,vino! Poate am eu nevoie de tine!
avatar
Lucica
FONDATORI
FONDATORI

Mesaje : 739
Data de inscriere : 14/10/2010
Varsta : 38
Localizare : OLT

http://olteanca.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Tristeţea infinită

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum